6 aprilie 2014

Muntii Bihor (1 feb 2014)



[Autor: Alin]
[Foto: Zanu, Alin]

In ideea de a asalta vf. Bihor, zis si Cucurbata Mare, la scurt timp dupa vizita la varul sau, vf. Vladeasa, ne-am organizat – Roxi, Zanu, Radu, Cristi si eu- si am pornit spre valea Ariesului, intr-un atac de o zi.

Repere geografice generale (sursa harta: wikipedia.org)

Inarmati cu sandwhich-uri, ceai fierbinte si dulciuri, dar mai ales cu voie buna, am ajuns in satul de vacanta Vartop in jur de ora 9:30.  Pentru a lua inamicul prin surprindere, am parcurs o diferenta de nivel de circa 300 m cu telescaunul.
Am urmat apoi marcajul banda rosie, intrand in padure.









  Apoi am iesit in creasta, zarindu-l pe strajerul lui Cucurbata Mare, vf. Piatra Graitoare (1658 m).



Pe vf. Piatra Graitoare (1658 m).
L-am invadat inainte de a da mai departe vestea sosirii noastre.

Dar in zare se vedea insusi  Cucurbata Mare. Avand 1849 m altitudine, este cel mai inalt varf din Apuseni, desi nu asa popular ca secundul sau, vf. Vladeasa (1836 m).

In plan indepartat, releul de pe varful Bihor


In plan indepartat, releul de pe varful Bihor

Distanta pana la el parea mica. Ne-am amintit insa de sfatul salvamontistilor in tactica de asalt: sa nu ne lasam furati de peisaj, distanta e mare.
 
Inaintarea a fost putin anevoioasa, trebuia sa ne facem urme in zapada care depasea nivelul ghetelor.









 Dar ne-am bucurat de zapada, era mult mai multa decat ne-am fi imaginat ca putem gasi.

Timpul trecea, iar noi, cu cat ne apropiam mai mult , vedeam ca distanta ramasa era mult mai mare decat o estimasem.

Vrand totusi sa ne intoarcem pe ziua, nu am ajuns pana pe varf. Dar creasta  ofera o perspectiva larga a Apusenilor, si nu numai, deoarece se vad si Muntii Retezat.





La intoarcere, vantul a inceput sa bata cu putere in timp ce soarele apunea.



 







Ne-am intors cu promisiunea ca vom reveni si vom ajunge si pe varf in conditii mai prielnice.
 


23 februarie 2014

Cabana Barcaciu- Vf. Scara, 15-16 feb 2014

[Autor: Alin]
[Foto: Luci S]

Ziua 1: Cabana Poiana Neamtului – Cabana Barcaciu – Platoul Scarisoarei – Cabana Barcaciu

In formula Luci, Radu, Cristi, Yoyo si subsemnatul am ajuns sambata dimineata la Cabana Poiana Neamtului, la 14 km de orasul Avrig, altitudine 706 m.

Repere geografice

Dupa ce luam micul dejun langa masina si ne echipam, pornim pe traseul cruce rosie . Prima parte, pe drumul forestier, ne luptam cu noroaiele, dar dupa ce intram in padure traseul devine decent. Padurea impresioneaza prin senzatia de spatiu larg, iar urcarea pe serpentine nu ridica dificultati. Din cand in cand, putina zapada, nesemnificativa, dar in apropiere de Cabana Barcaciu (1550 m) stratul incepe sa fie mai mare.  

La Barcaciu e cald si soare. Cinci catelusi ciobanesti, unul mai pufos decat celalalt, ne asteapta in prag. Ajunge si nea Petre, cabanierul, pe care l-am depasit pe traseu, ajung treptat si oamenii dintr-un grup mai mare venit de la Bucuresti.



Dupa-masa, urcam pe platoul Scarisoarei. In prealabil, Luci ne-a asigurat la toti cate o pereche de coltari, asa ca nu am intampinat probleme la urcare. E de precizat ca majoritatea dintre noi (3 din 5) am purtat pentru prima data coltari.  

Sus, la peste 1900 m, ni s-a dezvaluit creasta Fagarasilor, acoperita de zapada. Era senin, aveam vizibilitate, iar eu n-am mai fost atat de aproape de creasta pe timpul iernii. Intr-o parte, ne salutau vf. Negoiu (2535 m), vf. Serbota (2331 m) si  vf. Scara (2306 m), in cealalta parte vedeam Transilvania.

Vf Negoiu, 2535m - spre stanga



Momentele acelea vor ramane imortalizate in poze, dar mai ales in mintea noastra: entuziasm, priveliste, zapada, Fagaras.

Pe Platoul Scarisoarei (1922 m )



Peisaj nocturn

Seara, noroc cu chitara de la cabana, Yoyo ne-a incantat cu cantece de munte, in jurul focului.

Atmosfera de 'seara la munte'

Ziua 2: Cabana Barcaciu – Platoul Scarisoarei – Saua Scarii – Vf. Scara – Cabana Barcaciu – Cabana Poiana Neamntului

Pentru a doua zi, target-ul a fost vf. Scara (2306 m).

Dimineata, in jur de 8:30, am urcat din nou pe platou, apoi am continuat cu Saua Scarii (2146 m), iar in cele din urma am ajuns pe vf. Scara.  Pentru prima data am calcat pe traseul de creasta (banda rosie) pe timp de iarna.   Mai intram in nori, mai ieseam, iar pe varf vantul era foarte puternic.

Urcand spre vf. Scara




Vf Scara (2306 m)


  Treptat, atmosfera a inceput sa devina din ce in ce mai curata si vizibilitatea era buna.






A fost o experienta noua, provocatoare si frumoasa.

Intorsi la Barcaciu pe la amiaza, am vazut ca zapada din jurul cabanei se topise; era o zi insorita de primavara.  Am savurat afara un ceai de plante, cum numai la cabanele de munte gasesti, apoi ciorba de cartofi a doamnei Mariana.

Doamna, mama cateilor


Cu parere de rau si la insistentele colegilor, m-am urnit si eu din loc si-am pornit spre masina.

Intr-adevar, cele mai reusite iesiri sunt cele in care iti pare rau ca se termina.

Privind inapoi

31 ianuarie 2014

Ceahlau, 25-26 ian 2014



[Autori: Elena, Alin]
[Foto: Ionela, Alin]

Printr-o simpla intrebare: "vii pe munte?" si raspunsul "da!", am inceput si eu frumoasa "aventura". J
Totul pregatit si nerabdatoare, sambata dimineata suna telefonul cu un raspuns: poti cobori! Atunci i-am cunoscut si pe baieti: Paul, Luci si Alin (multumesc baieti!)


La 9:30 am pornit la drum: Tg Mures-Bucin-Gheorgheni-Cheile Bicazului-Izv.Muntelui.

Ajunsi la destinatie, Parcul National Ceahlau, ne-am echipat si am urmat traseul banda albastra.
Atat pot sa spun ca: in ciuda faptului ca traseul a fost greu (fiind prima data), dar bine marcat, zapada, peisajul mi-au ameliorat starea. Dupa parcurgerea traseului de vreo 4-5h am ajuns la cabana Dochia (1750 m), unde am petrecut noaptea: ceai cald, rasete, glume si un somn bun. J

Dimineata de duminica a fost una friguroasa, dar asta nu ne-a impiedicat sa ajungem pe Varful Toaca (1904 m). Multa zapada, viscol, peisaj ca-n povesti, multe poze, totul minunat!!!
Si apropo: promit ca o sa mai vin!


(Elena) 
                                                                                                                                                                     

De munte nu te poti plictisi, chiar daca il vizitezi prima, a doua sau a zecea oara, intotdeauna iti ofera privelisti diferite si perspective noi, in functie de anotimp, conditii meteorologice, oamenii care te insotesc… E a treia oara cand pasesc pe Ceahlau si tot a treia oara cand il vad acoperit intr-o mantie groasa de zapada. 

De data aceasta ne-a insotit Elena, in prima ei drumetie pe munte. A iesit din zona de confort, iar satisfactia a fost pe masura.


Spre Ceahlau. Seara, la cabana Dochia, -17 C.

Cand ziua se-ngana cu noaptea
Traseul nostru - Banda albastra

In drum spre Toaca



La inaltime - vf Toaca - 1904 m




La inaltime - vf Toaca - 1904 m





Detunatele (Cetatuia si Calugarii) , 1655 m

Traseul Cabana Izvorul Muntelui- Cabana Dochia. E bine de stiut ca traseul merge aproape integral prin padure.