31 ianuarie 2014

Ceahlau, 25-26 ian 2014



[Autori: Elena, Alin]
[Foto: Ionela, Alin]

Printr-o simpla intrebare: "vii pe munte?" si raspunsul "da!", am inceput si eu frumoasa "aventura". J
Totul pregatit si nerabdatoare, sambata dimineata suna telefonul cu un raspuns: poti cobori! Atunci i-am cunoscut si pe baieti: Paul, Luci si Alin (multumesc baieti!)


La 9:30 am pornit la drum: Tg Mures-Bucin-Gheorgheni-Cheile Bicazului-Izv.Muntelui.

Ajunsi la destinatie, Parcul National Ceahlau, ne-am echipat si am urmat traseul banda albastra.
Atat pot sa spun ca: in ciuda faptului ca traseul a fost greu (fiind prima data), dar bine marcat, zapada, peisajul mi-au ameliorat starea. Dupa parcurgerea traseului de vreo 4-5h am ajuns la cabana Dochia (1750 m), unde am petrecut noaptea: ceai cald, rasete, glume si un somn bun. J

Dimineata de duminica a fost una friguroasa, dar asta nu ne-a impiedicat sa ajungem pe Varful Toaca (1904 m). Multa zapada, viscol, peisaj ca-n povesti, multe poze, totul minunat!!!
Si apropo: promit ca o sa mai vin!


(Elena) 
                                                                                                                                                                     

De munte nu te poti plictisi, chiar daca il vizitezi prima, a doua sau a zecea oara, intotdeauna iti ofera privelisti diferite si perspective noi, in functie de anotimp, conditii meteorologice, oamenii care te insotesc… E a treia oara cand pasesc pe Ceahlau si tot a treia oara cand il vad acoperit intr-o mantie groasa de zapada. 

De data aceasta ne-a insotit Elena, in prima ei drumetie pe munte. A iesit din zona de confort, iar satisfactia a fost pe masura.


Spre Ceahlau. Seara, la cabana Dochia, -17 C.

Cand ziua se-ngana cu noaptea
Traseul nostru - Banda albastra

In drum spre Toaca



La inaltime - vf Toaca - 1904 m




La inaltime - vf Toaca - 1904 m





Detunatele (Cetatuia si Calugarii) , 1655 m

Traseul Cabana Izvorul Muntelui- Cabana Dochia. E bine de stiut ca traseul merge aproape integral prin padure.

19 ianuarie 2014

Muntii Vladeasa (19 ian 2014)

[Autor: Alin]

5:52 AM. Alarma de la telefon suna insistent, nu stiu de ce, stiu doar ca trebuie sa ma trezesc si sa nu  intarziu. Unde? Trec cateva fractiuni de secunda si-mi dau seama ca azi am audienta la al doilea suveran apusean, varful Vladeasa.

De data aceasta am mers intr-o tura organizata de CAR (Clubul Alpin Roman), sectia universitara Cluj, un club cu o bogata activitate in domeniu. Am fost 22 participanti – nici nu-mi amintesc daca am mai fost intr-o tura cu atatia oameni.

Ajunsi in satul Rogojel, ne-am lasat masinile si am pornit pe marcaj banda albastra pana la Cabana Vladeasa (1430 m). Aici, ne-am reincarcat bateriile cu un ceai fierbinte, cu un sandwhich, fiecare ce si-a adus, iar apoi am continuat pe triunghi albastru ascensiunea spre varf. 



Zapada a inceput sa-si faca simtita prezenta.


Dupa o ultima urcare, zarim Cabana Meteo, nu mai e mult, asa ca facem regruparea.








Inca cateva minute, si ajungem pe varf, langa cabana, unde ne intampina un vant puternic; e salutul suveranului.



 Varful Vladeasa (1836 m), este al doilea ca altitudine din Apuseni, si de fapt, din intreaga grupa a Carpatilor Occidentali.


Un monument nou

Cabana Meteo Vladeasa

Panorama la 1836 m (click pentru vizualizare)

Panorama la 1836 m(click pentru vizualizare)

Ne-am intors pe acelasi traseu (triunghi albastru pana la cabana si banda albastra pana in Rogojel). Dupa ce am coborat intr-un loc mai ferit de vant, am facut poza de grup, nu inainte de a ne aseza domnul Dinu in cerc. De ce a facut asta si ce a urmat… afli intr-o drumetie cu dansul. J

Vant...

Au urmat: pauza de masa in fata cabanei Vladeasa, coborarea pana la masini, curatatul ghetelor si despartirea. Dupa ce m-am urcat in masina, mi s-a intrerupt firul povestii, pana mi-am deschis ochii si m-am vazut din nou in Cluj, undeva in jur de ora 5:30 PM.


15 ianuarie 2014

M-tii Bargaului si Depresiunea Colibita (11-12 ian 2014)

[Autor: Alin]
[Foto: Luci S]

Ziua 1

Plecarea: sambata, 11 ianuarie 2014, ora 7, din Cluj Napoca

Am pornit din Cluj: Anca, Lucian, Radu, Cristi si subsemnatul, iar din Prundu Bargaului ni s-a alaturat Adi, organizatorul turei.

Propunerea lui Adi pentru sambata a fost vf. Heniu Mare (1611 m), cel mai inalt varf din Muntii Bargaului. Am pornit pe traseu nemarcat din centrul comunei Prundul Bargaului pe un drum forestier noroios, iar apoi, urcand, am inaintat prin padure, ajungand in vecinatatea vf. Muncel (1542 m).












 Am continuat o portiune pe curba de nivel, iar de pe la 1350 m am inceput o urcare sustinuta printre conifere si multe trunchiuri de copaci doborati, pana ne-a aparut in fata Releul Heniu.

Releul Heniu, 1611 m 

 De ceva vreme eram in ceata, astfel ca ajunsi sus, nu ne-am putut bucura de priveliste, de o panorama a  Muntilor Rodnei (spre nord) sau a Muntilor Calimani (spre sud), cei doi colosi ai Carpatilor Orientali.
Infrigurati, am fost bine primiti la Releu cu ceai fierbinte si cabanos. Am vazut pentru prima data (cel putin eu) cum arata o statie de amplificare pentru semnalul TV si radio. Tot la Releu, erau si trei adolescenti (un baiat si doua fete), fara niciun echipament montan, care ne-au intrebat, in sinceritatea lor, daca am urcat cu telecabina. Observand insa echipamentul nostru, au intrebat apoi cat timp am facut, dar, surpriza, timpul nostru era mai mare decat al lor! Explicatia? Veneau dinspre Lesu, pe drum forestier care urca pana pe Heniu, mai scurt si care nu necesita niciun echipament. Situatia comica, data de orgoliul nostru de montaniarzi “ranit”, a fost motiv de amuzament in restul turei.

Intoarcerea a debutat pe sub cablurile telecabinei, pe o coborare destul de abrupta. Am continuat apoi pe albia raului Secu (afluent al raului Bargau) pana la baza telecabinei.



 Nu a fost monoton pentru ca apa care curgea fie la suprafata, fie sub roci, ne provoca sa o ocolim pentru a ramane uscati la picioare.
Era deja noapte cand am ajuns la masina. Am pornit spre Colibita unde ne-am cazat la coada lacului. Facand analiza zilei, eram curiosi de toponimia varfului Heniu, dar nu am aflat decat ca in trecut tinutul era in posesia unui oarecare Ion, zis Henul. De aici ne-a ramas si replica: “De ce Heniu? Pentru ca Ion.”

Ziua 2

Pentru duminica ne-am planificat sa ajungem pe vf. Bistricior (1990 m) si vf. Stracior (1963 m) din Calimani.  Traseul era bine stabilit, la ora 8 era pornirea. Din pacate, cand ne-am trezit am vazut ca vremea era nefavorabila: ploaia torentiala alterna cu vantul puternic.

Lacul Colibita
Mai tarziu, vremea s-a domolit, a nins putin. Ne-am hotarat sa facem o tura mai scurta in zona, astfel ca am urcat pe culmea Fagetelul Mare, de unde am avut posibilitatea sa vedem Lacul Colibita si Muntii Calimani.

Vedere spre Calimani

Vedere spre Calimani

Vedere spre Calimani



Echipa
Multumiri lui Luci pentru poze, eu de data asta n-am facut niciuna.  J